vineri, 5 decembrie 2014

SEMN CĂTRE CLASA POLITICĂ (7)

SEMN CĂTRE CLASA POLITICĂ (7)

Corneliu Leu

 leuc@upcmail.ro


ÎN ALT FEL DESPRE CÂȘTIGĂTOR
        
         Într-un articol trecut, întrebarea dacă există un câștigător al acestor alegeri se referea la câștigătorul moral și nu la cel formal. Iar concluzia, din nefericire, a fost că, din punctul de vedere moral al alegerilor - care pentru o societate și, mai ales, direcțiile ei de dezvoltare, este mult mai important decât statistica de moment, acest punct de vedere fiind singurul care poate oferi certitudini în perspectiva istorică -  clar este numai teribilismul din cazul celui care a pierdut în fața nemulțumirii unor tineri modești, dar care au ajuns la concluzia că trebuie să devină responsabili față de propriile lor nevoi. Și doar pe linia aceasta putându-se trage învățămintele.
            Câștigătorului statistic, de-abia acum i se caută rațiunile și resoartele care l-au ajutat, unii lăudându-se prea mult și găsindu-și găunoase merite, alții, căutând nod în papură, acuzându-l exact cu ceea ce le-ar conveni lăudăroșilor, dându-le apă la moară tot acestora, chiar  și dacă folosesc înjurături și invective având impresia că procedează la demascări. Ei nu țin seama de faptul că, de la un asemenea vot înaine, e clar modul în care societatea a început să respingă demagogia statistică folosind termeni economici fără acoperire, indicând cifre sau procentaje pe care le poți întoarce și într-un fel și în altul ca-ntr-un soi de filibusterism de aritmetică fără rezultate. S-a demonstrat că memorarea inutilă a unor adunări și scăderi pe care nu le calculează nimeni nu-ți dă credibilitate de politician și nu convinge decât asupra neputinței de a asigura o guvernare reală, bazată pe economia reală. În ultimă instanță, aceste cifre fiind eticheta nesincerității față de electorat, precum după Ceaușescu a demonstrat-o și Băsescu. 
Deoarece, o populație care nu câștigă mai mult de jumătate din nevoile de subsistență este de-a dreptul jignită prin asemenea promisiuni care-ți arată și ipocrizia și nepriceperea. Ipocrizia de a potoli foamea cu speculații contabile pe hârtie și incompetența dușmănoasă în materie de economie reală.  Ipocrizia de a promite cantități homeopatice, obținute prin jonglerii strict fiscale și nepriceperea de a mânui adevărata pârghie economică de care are nevoie populația pentru a se îndestula. Prin astea, ea te miroase, își dă seama că nu faci decât să-i contrazici interesele sau s-o furi. Și, convingându-se de cancerul social pe care îl reprezinți, te respinge... Prin prisma unei asemenea nevoi de respingere a acelei clase politice la care, tocmai prin demagogia carieristă cu care-și clamează tinerețea cam trecută, în loc de a recunoaște infantilismul întârziat, constați că păstrează aceleași racile și la generația ce se pretinde a-i înlocui pe falimentarii dinainte, electoratul s-a întors spre contracandidatul care a arătat a nu fi robul unor asemenea trucuri de propagandă politică, recunoscând sincer că nu le știe mânui. Și iată că, prin nemulțumirea față de ceea ce a guvernat până acum, acestuia i se ivește șansa de a fi perceput altfel: drept un  candidat nepolitic, neprovenind dintre lătrăii cunoscuți, nesofisticat în materie de politicale și precaut față de promisiunile lipsite de acoperire. Iar, prin asta, el câștigă alături de adevăratul triumfător care, pentru prima dată este electoratul în lupta cu o clasă politică ce nu-l reprezintă și, mai mult, îl diprețuiește și-l desconsideră, de vreme ce-și permite a-l fraieri și a nu-i păsa de nevoile lui reale.
Consecvent în precauție, ceea ce iarăși devine un atu pentru el, acest câștigător nu se-mbată deocamdată cu apă rece, se delimitează de la a defila dâmbovițean și lăcrimos cu Băsescu, alegând o participare sobră în capitala ardeleană a Unirii și lasă guvernul să arate cum își poate ține propriile promisiuni („pomenile electorale” - cum au fost catalogate) după ce i-a fost desființat prin demascare aparatul și metoda de propagandă care, cu vechea și morbida știință lua fața (mai vulgar: lua maul) prin manipularea a tot felul de cifre. Tocmai pentru că această prestidigitație, pentru care membrii Cabinetului Ponta vor primi și își vor da multă vreme palme ne putând-o confirma decât prin alte scumpiri sau taxe, s-a compromis prin votul negativ deja primit.
Se subliniază astfel, din partea ambelor tabere, opera de ignoranță politică din care a rezultat votul: Unii au ignorat în mod arogant capacitatea de percepție a electoratului, alții au votat recunoscând că ignoră politica și politicalele, cu gândul la niște interese mult mai pragmatice pentru ei. Ambele forme de ignorare ducând spre rezultatul pro-Johannis.
         Dacă va continua astfel, savurându-și succesul, dar conștient de marile nemulțumiri social-morale care au condus spre acest succes tocmai pentru că „alegătorii s-au maturizat”, pentru că el nu are nevoie de vedete politice, așa cum a și declarat și pentru că că are o obligație față de acei „tineri integri, departe de politică” care l-au votat, atunci toți cetățenii vor câștiga.  Vom fi convinși că avem perspectiva acelei schimbări a cărei dorință o exprimă categoric șocul din rezultatul alegerilor,că șansa pentru România și votul ei cinstit, există. Pentru că o elementară demnitate civic-națională ne obligă să credem în acest vot cinstit, să respectăm sinceritatea rațiunii care a condus la el și, astfel: să sperăm, în ciuda dezamăgirilor de genul luminiței de la capătul tunelului!...  Sigur, este doar un cap de pod, dar este primul, al unei altfel de construcții decât în cei 25 de ani de variante electorale feseniste. Poate că nu înseamnă mult, iar sensul lui – dezamăgire! - va suferi în curând o încercare de deturnare  din partea forțelor ostile. Dar este limpede pentru auzul nostru că, de auzit, acel „Hai să facem alt fel!”, s-a auzit în spațiul politic românesc la un mod foarte clar, ca voință a unei părți decisive a electoratului. De la care nimeni n-ar trebui să dea înapoi, considerându-ne mobilizați de un comandament național. Numai astfel ne vom demonstra apartenența la acele societăți superioare pentru care, față de anumite interese ce se dovedesc majore sau esențiale, există și o rațiune superioară  intereselor cotidiene, de partid, de grupare, de familie sau chiar individuale.
Pentru că, oricât ar spune domnul Klaus Johannis că ținta îi este să ajungă până la urmă la o guvernare liberală, dacă pornim de la acele semne de întrebare pe care le-am exprimat în legătură cu niște sensuri total netransparente pe care le capătă prin persoana dumnealui substantivul „derogare”, constatăm, până la urmă, că îi vor trebui foarte mulți ani ca să ajungă un președinte de drept și fără derogare de la slova statutului PNL. Domnia sa are  un mic număr de luni de activitate în partid iar, cum peste douăzeci de zile va trebui să-și dea demisia, spre a deveni Președinte al tuturor românilor, înseamnă că nu va mai adăuga altă vechime. Așa că, peste o legislatură (sau chiar peste două, cum îi urăm noi din toată inima speranțelor noastre) tot nu va avea vechimea statutară, și tot de derogare va fi nevoie. Iar, dacă va fi nevoie de derogare, de unde știm că nu vor apărea iarăși întrebări neelucidate care să ne cultive suspiciunea. Poate de alt gen decât cele de astăzi în legătură cu turnura privindu-l pe Crin Antonescu sau cu ce interese au avut liberalii când l-au importat pe Johannis, cu faptul dacă este această derogare o decizie internă sau externă, dacă nu cumva este el marioneta  altor jocuri politice, dacă n-a fost impus de cineva, sau cu dorința de a se afla public adevărul despre ce s-a petrecut intim între el și Crin sau între ei și alții care l-au lucrat pe Crin... Și multe altele, la care nu am primit răspuns dar, care, acum când cei care au sperat în ceva l-au votat, nici nu mai contează.
Va conta numai  apropierea sau contrastul dintre modul cum va fi și cum se va comporta el și modul cum l-au perceput cei care au avut încrederea să-l voteze. Speranța este că, învățând din netrebniciile al căror ecou e prea recent între zidurile Cotrocenilor ca să nu atragă atenția unui om de bun simț, dar și ferindu-se ca de dracu de rolul jucător prin care Băsescu și-a mascat tentativele de dictatură și de act volitiv personal, noul Președinte, ajungând cu adevărat a fi al tuturor românilor, își va da seama de generoasa accepție a acestei poziții și va înțelege că e mai important modul cum a fost perceput  de către electoratul care i-a încredințat astfel mandatul, decât modul cum a candidat fiind propus pe listele și în virtutea unui program de partid. Este drept că, în ambele cazuri, un om cinstit are obligații și de o parte și de alta: Nu poți întoarce spatele unui partid care te-a propus drept candidat al său, dar nici nu poți nesocoti voința unui electorat care te-a ales și te-a mandatat cu toată voința lui care, la ora aceea, era singura forță și deliberativă și decizională a țării. Iar, dacă acest mare credit care ți s-a acordat, se datorează în primul rând faptului că ai fost perceput drept reprezentantul unor valori mai mari decât s-a dovedit clasa politică să respecte, dacă s-a sperat că prin tine se va depăși meschinăria limitării ei la interesul personal și de gașcă, ajungându-se la o guvernare mai de valoare pentru țară, atunci ce faci?... Nu e o alegere ușoară, dar tocmai aceasta va fi proba de foc a alesului față de alegătorii care l-au promovat, dacă respectăm ideea că electoratul e mai mult decât un partid; că democrația, față de acest electorat ne subliniază direcția obligațiilor principale. 
Obligația față de partid a domnului Klaus Johannis, acum, cât îi mai este în frunte, ar fi să-i dea o direcție de guvernare, pe care acum n-o are și să-l curețe bine de corupții guvernărilor trecute de care, ca și partea adversă, nu duce lipsă. Să ferească acest partid de vreo contaminare cu formații de buzunar băsescian gen Udrea sau Macovei; să-i scoată în fața justiției pe parlamentarii vocali altă dată, rămași azi cu ciocul mic, unicul lor scop fiind imunitatea; să condamne metodele prin care, ca la Bistrița-Năsăud, de exemplu, mitul vampiric numit de Bram Stocker „Contele Dracula”, s-ar putea schimba în cel polițisto-penalo-fustangiu numit „Baronul Oltean”,  să pună la afacerile lui Videanu o bordură la fel de clară cum s-a făcut și izolația față de echipamentele electrice vândute de Fenechiu. Apoi abia, distanțându-se de o asemenea clasă politică spre infirmarea căreia a primit el voturile cele sincere, după o experiență de una sau două legislaturi în slujba strictă a întregului electorat, indiferent dacă a votat cu el sau nu, când va constata că nici partidul nu l-a făcut de râs prin nerespectarea valorilor moral-democratice, va putea să se întoarcă cu fruntea sus, chiar și cerând din nou derogare.
            Cât despre șansa noastră, a românilor, ce se poate dori altceva mai bun decât să avem un președinte așa cum l-am perceput pe omul care a întrunit sufragiul?!...  Pentru că, tocmai printr-o asemenea percepție ne-am exprimat speranțele și, în ultimă instanță, voința de a alege dintr-un alt mediu, promovând începuturile unei alt fel de clase politice. Iar, dacă el va înțelege un asemenea comandament, atunci va ajunge și să reprezinte ceva esențial pentru destinul societății românești: Fermentul de schimbare a compromisei clase politice actuale.
În aceste condiții, răspunsul la repetata întrebare cu căștigătorul se oprește la atenționarea că acesta va fi cu adevărat cel care trage cele mai lucide concluzii după penibila experiență de oportunism juvenil, care doar s-a pretins a fi întinerire politică și i-a costat pe români încă doi ani de așteptare în van a redresării. Dar, buni creștini fiind, care vin cu gândul blând al convertirii păcătosului prin forța superioară a Credinței exercitată asupra lui, nu excludem faptul că această concluzie ar putea-o trage chiar perdantul de astăzi și partidul său, tocmai pentru că pornim de la dorința de a-i fi  bine Țării și poporului ei, indiferent din ce direcție vine acest suflu al binelui.

Revenind în încheiere la șansa principală pe care ne-o dorim, cea  prin care câștigătorul să aibă tăria a se demonstra cât mai aproape modelului ideal de alt fel de om politic în care a fost perceput și votat, risc să fiu tras de mânecă pentru disproporție dar, spre  încurajarea speranțelor noastre, mă hazardez să evoc din istorie revirimentul marcat cândva de către o mare națiune în întregul ei, prin exemplul unui președinte devenit simbolic: Este vorba de Abraham Lincoln prin care s-a demonstrat că, indiferent de toate  mecanismele politice, de la cele onorabile și vizibile, până la dedesubturile pe care învață să le stăpânească, o clasă politică trebuie să se schimbe în funcție de cerințele și competențele la care a ajuns electoratul. Pentru că numai el este cel care-ți acordă recunoașterea de om politic, tocmai prin modul în care corespunzi așteptărilor sale. Istoria Statelor Unite menționează în acest caz contrastul  în care apărea Abraham Lincoln, până atunci avocat de provincie obișnuit cu o comportare logică dar modestă, față de politicienii  abili și versați în toate secretele și conexiunile subtile ale vieți politice din Capitală. Un contrast nefavorabi lui, fiindcă părea, la prima vedere, a fi destul de stângaci față de abilitățile lor strălucitoare de oameni dăinuind mereu în sfera puterii, și chiar față de anvergura politică pe care o demonstraseră alți președinți ai Statelor Unite. Desigur,  poate că Lincoln nu avea toată aparenta strălucire a speculativului rodaj politic al acelora, rezumându-se la faptul că de acolo, din Illinois-ul de unde venea, învățase să cunoască mai bine nevoile Americii și ale Cetățeanului, ajungând la o adevărată rațiune a lor. Dar când America și cetățenii ei și-au  dat seama de această deosebire, n-a mai existat nici o  îndoială  că tocmai așa se reprezenta șansa providențială a celor care l-au ales. Astfel, nu Lincoln a fost cel care și-a schimbat comportamentul și raționamentele bine învățate în acel colț de Americă unde se formase, ci mai degrabă ceilalți, împinși de emanciparea electorală pe care o aducea o astfel de viziune, și le-au însușit pe ale lui. Și iată că despre Abraham Lincoln vorbim întotdeauna cu numele întreg al personalității sale, în vreme ce multor nume de rezonanță e necesar să li se adauge, pentru istorie, precizarea că a fost al nu știu câtelea președinte.

            Așa să ne-ajute Dumnezeu și pe noi!

Dezvăluirea care poate zgudui scena politică: omul care i-a finanțat campania lui Iohannis este LEGAT direct de Renato Usatîi, agentul rus deconspirat la Chișinău

Zilele aceastea, a apărut în presă o așa numită listă a lui Dughin în care sunt prezentate persoane, pe care ideologul rus Alexander Dughin le-ar avea în vedere pentru crearea unui cerc de influenţă pro-rus.
Victor Roncea, care se află și el pe această listă, scrie un articol în care dezvăluie fapte legate de interesul rusesc în România, fapte ce îl implica direct chiar pe noul președinte ales al României, Klaus Iohannis.
Articolul domnului Roncea începe cu Veronica, fostă angajată a Lukoil România și nimeni alta decât sora lui Renato Usatîi, agentul Rusiei deconspirat la Chișinău.
În campania electorală prezidenţială din România, tânăra de 31 de ani l-a găzduit pe Klaus Werner Iohannis în locuinţa sa din Bulevardul Primăverii nr. 33, apt. 1, unde, potrivit actelor de rezidenţă în ţara noastră, îşi are domiciliul.
Proprietatea este împărţită cu soţul său, milionarul Michael Horst Schmidt, patronul Auto Bavaria, prieten şi finanţator al actualului preşedinte ales al României, după cum recunoaște chiar Iohannis.
„Da, am o relaţie apropiată cu domnul Schmidt şi sunt bucuros de acest lucru. Am puţini prieteni şi sunt oameni de bună calitate”, a spus Klaus Iohannis, la o emisune televizată.
Se pare că prietenul domnului Iohannis, Michael Horst Schmidt, a rămas în relații foarte bune cu Renato Usatîi, cumnatul său căruia i-a livrat cea mai scumpă maşină din Republica Moldova, un Rolls-Royce Silver Wraith.
De altfel, Renato Usatîi s-a arătat mulţumit şi de alegerea ca preşedinte al României a prietenului apropiat al cumnatului său:
„Scopurile şi posibilităţile noului șef al statului român coincid cu ale noastre, în vederea unei eventuale colaborări”, scria Usatîi imediat după câştigul lui Iohannis (Blog RU).
Renato Usatîi, fondator al Partidului Nostru, ulterior Partidul Politic Patria – Rodina, a început să aiba probleme în septembrie, când Procuratura Republicii Moldova i-a blocat toate conturile sale, cât şi pe cele ale familiei şi inclusiv cel deţinut de gazda lui Klaus Iohannis de la Bucureşti, Veronica Schmidt Usatîi, sub acuzaţia de contrabandă cu valută, respectiv cu ruble, după cum a relatat Realitatea.md prezentând şi documentele oficiale ale cazului.
Pe ultima sută de metri, participarea partidului său la alegeri a fost interzisă, motivându-se folosirea unor fonduri străine ilicite, de circa 430.000 de euro

marți, 23 septembrie 2014

Legăturile întunecate între francmasoni şi Atlantida. Ce se va întâmpla cu lumea atunci când masonii vor pune mâna pe putere

Legăturile întunecate între francmasoni şi Atlantida. Ce se va întâmpla cu lumea atunci când masonii vor pune mâna pe putere 542

Există oameni care pretind că francmasonii constituie o frăție secretă a forțelor întunericului, deosebit de puternică, plănuind să domine planeta. Potrivit unor experți în ocultism, Supremul Arhitect al Universului, venerat de masoni, nu este altul decât Lucifer, deghizat în literatura masonică sub denumiri ca Zoroastru, Shiva, Abaddon și alte înfățișări ale divinității păgâne.

Așa-numitele scrieri sacre ale francmasoneriei, ca și ritualurile, inițierile și saluturile secrete își au originea în religiile romane ale misterelor, în ritualurile egiptene și în păgânismul babilonian. Adesea, francmasoneria este considerată deosebit de influentă asupra fiecărui aspect al societății americane, inclusiv asupra monedei naționale, dolarul. Pe aversul bancnotei de un dolar se află portretul lui George Washington, un mason înfocat, care a îmbrăcat șorțul masonic și a prezidat inaugurarea Capitoliului Statelor Unite, scrie efemeride.ro.

Cealaltă față a bancnotei reprezintă, în dreapta, Marele Sigiliu al SUA. În interiorul lui se află un vultur, cu săgeți într-o gheară și o ramură de măslin în cealaltă și în cioc o flamură pe care scrie E Pluribus Unum. În partea opusă, deci în stânga bancnotei, se află o piramidă incompletă cu un ochi plutind într-un triunghi strălucitor, în locul pietrei unghiulare. Deasupra ochiului stă scris Annuit Coeptis, tradus de obicei prin el ne-a ajutat în acțiunea noastră, iar pe un pergament, dedesubt, se găsește sloganul Novus Ordo Seclorum, o nouă ordine a vremurilor.

Cei mai mulți savanți sunt de acord că piramida de pe bancnotă este Marea Piramidă a lui Keops din Gizeh care, pentru un mason, reprezintă emblema continuității meșteșugului francmasoneriei, din zorii civilizației, în Egipt, până în zilele noastre. Pentru francmasoni este și o reamintire a faptului că civilizația egipteană ar fi fost întemeiată de supraviețuitori de pe Atlantida și că SUA constituie Noua Atlantidă, profețită de marele maestru mason Sir Francis Bacon.

Piramida cu ochiul atotvăzător îl reprezintă pe Marele Arhitect al Universului, care i-a călăuzit pe părinții fondatori ai SUA la întemeierea națiunii, care într-o zi se va dovedi moștenitoarea străvechilor mistere ale Atlantidei și va reda omenirii paradisul terestru existent în epoca de aur a antichităților.

marți, 11 februarie 2014

Prezentarea localitatii

Suprafata: 7927 ha
Intravilan: 1750 ha
Extravilan: 6177 ha
Populatie: 38478
Gospodarii: 13971
Nr. locuinte: 14283
Nr. gradinite: 5
Nr. scoli: 3
Nr. licee: 4
Numele localitatilor aflate in administratie: Şomcutu Mic, Pintic, Ocna Dej
Asezarea geografica:
Situat la Poarta Someşului, la extremitatea nord-estică a judeţului Cluj, Municipiul Dej se întinde pe o suprafaţă de 101 km pătraţi, la o altitudine medie de 285 m, îmbinând arhitectura veche cu cea modernă, dând oraşului un aspect de burg, transilvănean
Amplasat la confluenţa Someşului Mare cu Someşul Mic, la punctul de contact al Podişului Transilvaniei cu Valea fertilă a Someşului, Municipiul Dej prezintă oportunităţi şi facilităţi deosebite pentru o paletă diversificată de investitori
Activitati specifice zonei:
Minerit (exploatarea sării - Salina Ocna Dej)
Agricultură: creşterea animalelor, cultivarea cerealelor, a pomilor fructiferi şi a viţei de vie
Activitati economice principale:
Industria prelucrătoare: celuloză, hârtie, lemn, mobilă
Industria alimentară: panificaţie, prelucrarea cărnii, laptelui, fructelor şi legumelor
Mică industrie: textilă, cablaj auto, papetărie, încălţăminte, utilaj alimentar
Servicii
Comerţ
Obiective turistice:
Mina de sare, Biserica "Sfânta Varvara": În anul 2000, minerii de la Ocna Dej au construit o mică biserică, la o adâncime de circa 80 metri, cât cinci etaje sfredelite în sare. Se numeşte Sfânta Varvara şi este protectoarea lucrătorilor din adâncuri. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei, în stil bizantin, iar pereţii de sare sunt sculptaţi în stil brâncovenesc, unde se pot recunoaşte brâul şi coloana infinitului. Lângă biserică s-a creat un spaţiu de agrement, cu teren de fotbal, locuri amenajate pentru servirea mesei, leagăne, tobogane sau balansoare
Complexul turistic şi staţiunea balneo-climaterică "Toroc" - Salina Ocna Dej: Parcul are o suprafaţă totală de 40000 de mp, cuprinde terenuri sportive (tenis, fotbal), bazine pentru copii, bazine cu nămol, bazin acoperit şi un bazin cu apă sărată (în suprafaţă de 1600 mp). Dispunde de 2200 mp pentru spaţii comerciale (terase, restaurante)
Amenajări: lacul Toroc cu dimensiunea de 1600 mp, piscină de 200 mp, plajă de nisip cu dimensiunea de 4500 mp şi plajă de iarbă de 4000 mp, mai dispune de o piscină interioară încălzită, saună, hidromasaj, oferind vizitatorilor o reală relaxare şi posibilitatea de a-şi petrece timpul liber în mod plăcut. Vizitatorii din ţară sau din străinătate, pentru realizarea unei cure optime cu apă sărată au posibilitatea de a se caza în hoteluri de 3, 4, 5 stele (Hotel "Someş", "Rex Parc", "Grand Master", "Blak Tulip"), pot servi masa într-o ambianţă deosebit de plăcută şi relaxantă la restaurante ("Elion", "Rex Parc", "Grand Master", "Blak Tulip"), pensiuni ("Julia", "Traffice", "R&R Gaz", "Nova")
Muzeul Municipal
Muzeul Militar
Galeria de artă "Frezia"
Castrul roman de la Căşei (106 dHr.)
Cetatea Ciceului şi Cetatea Unguraşului - sfârşitul secolului al XII-lea
Castelul Renascentist de la Mănăstirea - 1593
Castelul Haller de la Coplean (1729-1771)
Biserica reformată "Sfântul Ştefan" - secolul al XV-lea
Biserica şi Mănăstirea Franciscană "Sfântul Anton de Padova" - 1718
Biserica Greco-Catolică "Sfinţii Apostoli Andrei şi Pavel"
Bisericile ortodoxe construite între anii 1873 şi 1896
Sinagoga - 1907
Monumente comemorative
Evenimente locale:
Zilele municipiului Dej
Festivalul Culturii Populare Someşene "SAMVS"
Facilitati oferite investitorilor:
Parcul industrial
Dezvoltarea turismului şi agroturismului
Terenuri pentru construcţii
Asigurare utilităţi
Parteneriat public-privat
Centru de consultanţă şi afaceri
Asistenţă pentru obţinerea avizelor şi autorizaţiilor pentru începerea investiţiei
Staţie regională pentru colectarea, reciclarea şi refolosirea deşeurilor din construcţii şi demolări
Platformă zonală de compostare a deşeurilor organice
Proiecte de investitii:
Modernizarea reţelei de utilităţi
Modenizarea iluminatului public
Reabilitarea străzilor
Construcţia pieţei agroalimentare
Planul local integrat de acţiune urbană
Reabilitarea centrului istoric Piaţa Bobâlna